La coada

În legatura cu postul domnului Constantin Gheorghe de aici, am si eu de relatat o experienta.  Acum trei saptamâni, printr-un concurs de împrejurari, am facut si eu coada timp de doua ceasuri la moastele sf. Ciprian (da, exista), expuse la o biserica din centrul Capitalei.  Coada era destul de mare, pe sase rânduri si mergea dupa colt.  A fost o ocazie sa compar coada de acum cu cele pe care mi le amintesc de pe vremuri!

Asemanari:

Am observat ca desi am terminat cu cozile obligatorii acum aproape 20 de ani, lumea a pastrat anumite reflexe de pe vremuri, si vocabularul a pastrat anumite sintagme.  Am început cu întrebari clasice: “Merge repede?” sau “Ati venit demult?”., iar raspunsurile au fost ca înainte: unii “asa si asa”, altii mai optimisti au declarat ca “acum parca a început sa mearga mai repede”, iar altii “stam aici deja de X ore”.  Tot asa, la fel ca pe vremuri, “se dadea” în spate: din cine stie ce motive, poate afluenta asteptata, parintii scosesera moastele undeva în dreapta-spatele bisericutei, astfel încât coada ajungea în fata dupa care continua pe lânga zid si niste schele.  La fel, încercai o senzatie de dezamagire când credeai ca ai ajuns si de fapt, iata, mai aveai vreo 20 de metri de facut.

Deosebiri:

Nu s-a bagat nimeni în fata!  Lumea nu s-a împins, nu a aparut temutul zvon ca “s-a terminat”, lumea nu a cerut sa se dea putin ca sa ajunga la toata lumea.  A fost civilizat.  Parerea mea este ca aici a jucat un rol important si faptul ca Sf. Ciprian fiind mai putin cunoscut, au fost în coada doar persoane cu nivel ridicat de cunostinte religioase si deci putin înclinate spre acte de violenta si vandalism.  De asemenea, multi dintre cei prezenti erau femei în vârsta, oameni cu inima buna figurat vorbind, si probabil mai putin buna la modul literal, ceea ce îi mai tinea poate în frâu.  Prevazatori, oamenii legii parcasera o dubita de Politie la vedere, în caz ca.  Din fericire, nu a fost nevoie de nici o interventie!  Dimpotriva, atmosfera era chiar foarte relaxata.  Chiar si cei ce declarasera ca stateau de mai multe ceasuri în picioare pareau multumiti si nivelul de agresivitate tindea spre zero.  Un contrast puternic cu ura ce o putea genera pe vremuri o coada.

La final, reculegerea si siragul rugaciunilor soptite de o doamna în vârsta din fata mea ajunsa la rând au fost oarecum vulgarizate de urmatorul dialog purtat cu unul din popii care gestionau prezentarea moastelui publicului larg:

“- Mai e multa lume?” (era deja ora zece seara).

“- Mai e, parinte, mai e.  Lumea vine, stiti…”

“- Atunci hai mai repejor, mai repejor!”

Cam asta a fost.  Dupa coada am mers si am baut o bere.

Si voi, când ati stat ultima oara la coada si la ce?

Links:
Conştiinţa Unui Liberal de Stânga#links